Cum înveți răbdarea?

Pot sa ma strecor intr-o luna, Eminescu Mihai, Poezii – читать онлайн полностью – ЛитРес, страница 29

Conținutul

    Igår kl. Mă mistuie în tăcere această iubire Uneori îmi aparții doar mie, ca un suspin al plânsului, alteori te văd ca pe o lumină la celălalt capăt al universului.

    pot sa ma strecor intr-o luna

    Tu, musafir subtil al inimii mele, nu te asemăn cu nimic, iar, de când te iubesc incurabil, nici eu nu mă asemăn cu nimic Nici nu mai știu, de fapt, cum eram, ca și cum nu aș fi existat nici Am o vagă amintire despre tine.

    Am uitat chipul tău, am uitat ochii tăi, mi-a mai rămas să-ți uit pot sa ma strecor intr-o luna, inima, iubirea Dar, uneori, inimii mele îi este îndeajuns iluzia ta, ecoul tău sălășluiește în ea Din cauza ta iubesc noiembrii, și mi se pare că te văd în fiecare alb, miros parfum de rășină, de brad Uneori, aș ninge toate cuvintele mele peste ochii tăi, mângâindu-i Doar ca tu să mă auzi, cuvintele mele ar cânta note, nicicând auzite.

    pot sa ma strecor intr-o luna

    Doar ca tu să mă vezi, cuvintele mele ar colora iubirea în culori nevăzute Tu nu simți iarna? Nu te doare sufletul?

    pot sa ma strecor intr-o luna

    Te-ar fi durut, dacă m-ai fi iubit? Aud vântul de iarnă cum mi se izbește de inimă, se dezbracă de iarnă acest noimbrie final Te-aș striga, ca pe un ultim strigăt, dar tu apari doar ca o umbră stranie a inimii mele, aproape înghețată Și mă doare în suflet absența ta Mi-e prea frig, dar nu mă ninge Mi-e prea dor, dar nu pot plânge Iubirea nu se termină, când se termină anul?