Account Options

Pierderea in greutate fizica cuantica

Reflecțiile sale l-au condus de la un simplu experiment imaginar, care implica un observator în cădere liberă la principiul de echivalență legile fizicii pentru un observator în cădere liberă sunt cele ale relativității restrânse și de acolo la o teorie în care gravitația este descrisă într-un limbaj geometric pur: [1] de la explorarea unor consecințe ale principiului de echivalență cum ar fi influența gravitației și accelerației asupra propagării luminii, publicată în [2] până la principalele lucrări din anii —, cu constatarea rolului geometriei diferențiale cu ajutorul fostului său coleg de facultate Marcel Grossmann și o lungă căutare, cu multe ocolișuri și porniri pe piste false, a ecuațiilor de câmp care leagă geometria cu conținutul de masă-energie al spațiu-timpului.

În noiembrieaceste eforturi au culminat cu prezentarea de către Einstein pierderea in greutate fizica cuantica Academia Prusacă de Științe a ecuațiilor lui Einsteincare descriu corect modul în care cantitatea de materie prezentă într-o regiune a spațiului fizic determină geometria spațiului și timpului.

Teoria relativității generale

În același an au fost făcuți primii pași către generalizarea soluției acestor ecuații, prin extinderea lor la obiecte încărcate electric, rezultând soluția Reissner-Nordström. Totuși, în acord cu concepțiile unanim acceptate ale vremii, el a descris un univers static, pentru aceasta adăugând la ecuațiile originale un nou parametru, constanta cosmologică.

Au existat dovezi că era preferabilă în raport cu descrierea anterioară a gravitației, cea datorată lui Newton: Einstein însuși arătase în că precesia periheliului planetei Mercurinexplicabilă până la acea dată prin considerente de mecanică newtoniană, poate fi explicată prin noua sa teorie [7] O expediție dincondusă de Eddingtoncare avea scopul de a face măsurători de mare precizie asupra paralaxei stelelor îndepărtate cu ocazia unei eclipse solare totale, a reușit să pună în evidență prin măsurători directe fenomenul curbării razelor luminoase, atunci când ele trec în vecinătatea Soarelui, în perfectă concordanță cu predicțiile relativității generale [8] aducându-i imediat lui Einstein o faimă mondială [9].

În ciuda acestor confirmări timpurii, teoria a devenit o componentă importantă și unanim acceptată din cadrul fizicii teoretice și astrofizicii abia în perioada dintre șicunoscută astăzi ca Epoca de aur a relativității generale, devenind baza teoretică a existenței și descrierii găurilor negre, făcând posibilă și clarificarea deplină a aplicațiilor astrofizice ale acestora quasari [10]. În același timp, măsurători din pierderea in greutate fizica cuantica în ce mai precise efectuate asupra sistemului solar au confirmat puterea de predicție a teoriei, iar cosmologia relativistă a devenit verificabilă prin teste direct observabile.

  1. In noua fizicanu este loc pentru camp si materie, deoarece campul este unica realitate.
  2. Teoria lui Newton s-a bucurat de cel mai mare succes atunci când a fost utilizată pentru a prezice existența planetei Neptun pe baza mișcărilor lui Uranus care nu puteau fi explicate prin acțiunile celorlalte planete.
  3. Tonic de ardere a grăsimilor
  4. Gravitație - Wikipedia
  5. Toată băutura naturală de slăbit
  6.  Такая прическа была у Табу в день гибели.
  7. Чатрукьян посмотрел на комнату Третьего узла - не следит ли за ним криптограф.
  8. У пистолета куда большая дальность действия, чем у полутораметрового подсвечника.

Primul pas îl constituie conștientizarea faptului că mecanica clasică și legea gravitației a lui Newton admit o descriere geometrică. Unificarea acestei descrieri cu legile relativității restrânse conduc pe cale euristică la construcția teoriei relativității generalizate.

Deviațiile sunt cauzate de forțe externe, care acționează asupra unui corp în conformitate cu legea a doua a lui Newtoncare afirmă că forța rezultantă ce acționează asupra unui corp este egală cu masa inerțială a acelui corp pierderea in greutate fizica cuantica cu accelerația. În termeni moderni, se spune că traiectoriile lor sunt geodezice ale spațiului tetraridimensional și pierderea in greutate fizica cuantica linii de univers drepte în spațiu-timp.

Atunci însă când este prezentă și gravitațiaapar ambiguități. Conform legilor gravitației din mecanica clasică, fapt verificat de pierderea in greutate fizica cuantica cum ar fi cel al lui Eötvös și al discipolilor săi experimentul Eötvösexistă o universalitate a căderii libere cunoscut și ca principiul echivalenței slabe, sau echivalența universală a masei inerțiale cu masa gravitațională pasivă : traiectoria unui corp de test în cădere liberă, aflat într-un câmp gravitațional, depinde numai de poziția și viteza sa inițială, fiind independentă de oricare dintre proprietățile sale materiale.

  • Câtă grăsime corporală pierde pe săptămână
  • Gravitația - Nicolae Sfetcu - Google Cărți

Aceasta sugerează posibilitatea definirii unei noi clase de mișcare inerțială, și anume cea a mișcării în cădere liberă sub influența gravitației. Această nouă clasă de mișcări posibile definește și ea, în termeni matematici, o geometrie a spațiului și timpului, care este o mișcare geodezică asociată cu o anume legătură ce depinde de gradientul potențialului gravitațional. Spațiul, în această construcție, își păstrează structura euclidiană.

Gravitație

Totuși, spațiul-timp, ca întreg, devine mai complicat. După cum se poate arăta cu un simplu experiment imaginarurmând traiectoria în cădere liberă a diferitelor particule de test, rezultanta vectorilor spațiu-timp care pot reprezenta viteza unei particule vectori temporali variază cu traiectoria particulei; în termeni matematici, legătura newtoniană nu este integrabilă.

pierderea in greutate fizica cuantica

De aici, se poate deduce că spațiul-timp este curbat. Rezultatul este o formulare geometrică a gravitației newtoniene doar pe baza conceptelor de covarianțăadică o descriere validă în orice sistem de coordonate. Simetria definitorie a relativității restrânse este grupul Poincaré care include atât translațiile cât și rotațiile.

Gravitația are un caracter universal, dar puterea sa scade rapid cu distanța, fiind cea mai slabă dintre cele patru forțe fundamentale ale fizici. După descrierea gravitației de către Newton ca forță, relativitatea generală consideră că gravitația este o consecință a curburii spațiu-timpului datorită distribuției maselor. Conform teoriei actuale principale, gravitația a apărut odată cu nașterea Universului, în perioada epocii Planck, după Big Bang. În prezent, se încearcă dezvoltarea unei teorii cuantice care să unifice gravitația cu celelalte trei forțe fundamentale din natură. Mecanica cuantică cu teoria câmpului cuantic și relativitatea generală, sunt teoriile fundamentale în cadrul cărora este abordată gravitația.

Diferențele existente între cele două devin semnificative când avem de-a face cu viteze care se pierdeți în greutate atât de lent de viteza luminii și cu fenomene care au loc la energii mari. Ele sunt definite prin mulțimea conurilor de lumină vezi imaginea din stânga.

pierderea in greutate fizica cuantica

Conurile de lumină definesc o structură a cauzalității : pentru orice eveniment A, există o mulțime de evenimente care ar putea, în principiu, fie să influențeze, fie să fie influențate de A prin intermediul semnalelor sau interacțiunilor care nu pot să se propage cu viteză mai mare decât a luminii cum ar fi evenimentul B din imagineși o mulțime de evenimente pentru care o astfel de influență este imposibilă cum ar fi evenimentul C din imagine.

Aceste mulțimi sunt independente de observator. În termeni matematici, aceasta definește o structură conformă. Introducând și gravitația în ecuație, și presupunând universalitatea căderii libere mișcările geodezicese aplică un raționament analog celui din secțiunea anterioară: nu există sistem de referință inerțial preferat.

În schimb, există sisteme inerțiale aproximative, care se mișcă împreună cu particulele aflate în mișcare pe geodezice. Tradus în termeni de spațiu-timp: liniile drepte temporale, care definesc un sistem inerțial fără gravitație, sunt deformate și devin linii curbe una față de alta, sugerând că includerea gravitației necesită o schimbare a geometriei spațiu-timpului.

pierderea in greutate fizica cuantica

În ipotezele diferite cu privire la sistemele de referință din relativitatea restrânsă cum ar fi că sunt legate solidar de Pământ sau de corpul în mișcare pe geodezicăse pot obține noi predicții privind pierderea in greutate fizica cuantica gravitațională spre roșu, adică modificarea frecvenței luminii pe măsură ce aceasta se propagă printr-un câmp gravitațional.

Măsurătorile efective arată că sistemele în mișcare geodezică sunt cele în care lumina se propagă așa cum prevede teoria relativității restrânse.

În termenii geometriei spațiu-timpului, timpul nu este măsurat conform metricii Minkowski. Ca și în cazul newtonian, aceasta sugerează o geometrie mai generală. La nivel local, toate sistemele de referință în mișcare geodezică sunt echivalente, și cvasi—minkowskiene.

În consecință, acum avem de-a face cu o generalizare a spațiului Minkowski. Tensorul metric care definește geometria—în particular, felul în care se măsoară distanțele și unghiurile—nu este metrica Minkowski din teoria relativității restrânse, ci o generalizare a sa, despre care se știe că este o metrică semi- sau pseudoriemanniană.

pierderea in greutate fizica cuantica

Mai mult, toate metricile riemanniene sunt asociate în mod natural cu un anume tip de legătură, și anume cu legătura Levi-Civitași aceasta este, de fapt, legătura care satisface principiul de echivalență și face spațiul local să fie minkowskian adică, în coordonate local inerțiale, metrica este minkowskiană, și primele sale derivate parțiale și coeficienții de legătură dispar. În pierderea in greutate fizica cuantica newtoniană, sursa generatoare a câmpului gravitațional o reprezintă masa.

În teoria relativității restrânse, masa se dovedește a fi o componentă a unei mărimi mai generale, denumită tensorul energie-impulscare include atât densitatea de energie cât și pe cea de impulsprecum și tensiunea mecanică presiunea și forțele deformatoare. Pe baza analogiei cu gravitația newtoniană geometrică, se poate presupune că ecuația de câmp a gravitației leagă acest tensor de tensorul Riccicare descrie o clasă particulară de efecte mareice: schimbarea volumului unui nor mic de particule de test aflate inițial în repaus, și apoi puse în mișcare geodezică cădere liberă în raport cu un sistem de referință inerțial.

În relativitatea restrânsă, teoremele conservării energiei și a impulsului corespund afirmației că tensorul energie-impuls nu are divergență.

pierderea in greutate fizica cuantica

Această formulă poate fi, și ea, generalizată la un spațiu-timp curbat prin înlocuirea derivatelor parțiale cu corespondentele lor din varietatea curbată, și anume derivatele covariante studiate în domeniul geometriei diferențiale.

Utilizând noua condiție care impune ca divergența covariantă a tensorului energie-impuls să se anuleze, rezultă că membrul stâng al ecuației devine implicit egal cu zero.

Universul Cuantic sau Fizica Cuantica pentru incepatori

Astfel, se obține cel mai simplu set de ecuații ale câmpului gravitațional, numite ecuațiile de câmp ale lui Einstein: R.